the end:)

M-am decis să nu mai scriu pe blog, pentru că amân inevitabilul. Nu mai am nicio tragere de inimă să scriu, nu mai am ce subiecte să abordez, whatever. Blogul rămâne deschis pentru cele 3 persoane [maaaaaxim] care mă citesc, în eventualitatea că ar mai reciti din posturile vechi.

Protected: here’s to….

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

lamentări

pentru că trebuie să mă descarc undeva, chiar dacă nu citeşte nimeni asta.
pentru că simt nevoia să zic “AUIIIIIIIIIIIII” până când mă calmez, oricât de pueril ar suna.
pentru că vreau să se termine.
pentru că mi-a ajuns până peste cap.
pentru că nu mai suport.

toate astea se află într-o continuă incongruenţă [fenomenologică şi introspectiv cromatică, desigur] cu beatitudinea dubioasă care m-a cuprins de ceva vreme. inexplicabilă, mai mult sau mai puţin – ar exista ceva motive, dar nu suficiente cât să contracareze efectele tuturor porcăriilor întâmplate.

eu atâtaaaa am avut de şopârlit, have a good night:)

pur şi simplu

I want to know God’s thoughts…the rest are details.

it’s the little things…

that make life prettier….

cum ar fi alergatul la 7 dimineaţa. sau ceaiul ăla bun. şosetele verzi. umbrela norocoasă care garantează măcar puţin soare de fiecare dată când îmi aduc aminte să o iau de acasă. şi praful de pe o carte.  visele. într-o zi. perspectivă – braşov. sau 2 mai, ce zici? stele. verde. sau, as cheezy as it may sound, şoapta unei nopţi calde…. etc. ah,  da, VAMA. dude, vama e genială. orele petrecute cântând queen. touch albastru cu consistenţă ….flegmatică. chiar şi testul horror la antreprenorială.

gumă, cola, eu.

ambivalenţă, idiosincrazie, pancrelipază, cu alte cuvinte, supercalifragilisticexpialidocious.

x

pe principiul “fuse, fuse şi se duse”, am făcut 16 ani. realizarea secolului.
sunt mulţi oameni geniali în jurul meu, la care ţin mult – teo, ruxi, thaş, ali, meri, ăia doi din spate – mulţumesc.
pretty.

better

Helău. De azi sunt mai bine:)
După un post protejat şi încă ceva vreme în care iar n-am scris nimic, m-am decis să revin, din pură plictiseală şi pentru că simt nevoia să mă plâng undeva în legătură cu jegul ăsta de şcoală.
Vin tezele, iar eu preconizez o cădere nervoasă, pentru că teza la mate e pusă perfect, de ziua mea. Da, ştiu, iar încep să aberez cu ziua mea, dar abia aştept:D
Anyway, azi toată lumea era muci după 1 mai, mai ales the one and only gorgeous George ) de aceea, perlele de la română au fost inevitabile, începând cu Miu şi terminând cu Brânduşa. Excerpts, pentru că eu m-am distrat copios:

ruxi:verbul suind, la gerunziu, sugerează lungirea continuă [ăsta fiind şi punctul culminant al discuţiei despre ea şi vlad - toboşarul:)) ]

gorgeous george: e ca un fel de coliziune între 2 dimensiuni

pavel: oximoronu’ era ăla, cu “lumină neagră”, şi de-astea, aşeaaa…..[hand gestures-urile sunt ireproductibile]
profa: şi eu ce pot să zic la asta? gie! [şi noi eram pe sub bănci de râs]

şi vine şi miu, care ne face mândri că suntem colegi cu el
profa: eh, şi ce exprimă “şi-s cu neguri îmbrăcate”? ce-i cu “neguri” acolo?
iar miu o trânteşte artistic: eeee, pâi chestia asta indică lipsa de fotoni
Şi în caiet scrie ceva asemănător cu “elemente de romantism: prezentarea eului ca fiind miezul din dodoaşcă”.

Renuntând la nota semi-cretină pe care am adoptat-o de azi la prânz…..

El e Damien Rice. Aţi mai făcut cunoştinţă cu el, ştiu, dar il iubesc foarte tare aşa că vi-l voi prezenta de câte ori consider eu de cuviinţă.

Protected: * * *- – – * * * * * * * * *

This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

amorphe

pentru că nu are structură cristalină

ac/dc. travka. camille saint-saëns. piazzolla. dor de mare.

zâmbetul tăăăăăăăăău nu-i ca zâmbetul meeeeeeeu [this means that mine is prettier].

clar, am înnebunit. bien, je m’en fiche. acum, khayyam, scris prost, pentru că nu stau să caut accente & stuff.

aujourd’hui mon printemps a nouveau refleurit.
apportez-moi du vin, du meilleur ou du pire,
que son parfum m’enivre, que j’oublie de souffrir,
quand le meilleur est amer comme la vie….

şi asta

quand de souffrance on se sent déchiré,
quand on n’a plus de larmes pour pleurer,
pensons a l’herbe qui plie sous la pluie.
quand la lumiere du jour nous blesse les yeux,
pensons au sourire d’un bel enfant heureux.

traducere canci, învăţaţi franceză.

pentru că de ieri dimineaţă o cânt încontinuuuuuuuuuuuuuuuuuu şi pentru că am înnebunit-o pe andreea cu ea şi pentru că se uita lumea ciudat în parc la noi pentru că o ţăcănită cu tenişi verzi [adică io] se uita dubios la ei şi ţipa YOOOOOOOOOOOOU SHOOK ME AAAAAAAAAALL NIGHT LOOOOOOOOONG.

şi parcă abia acum, când mai e puţin şi se termină, a venit primăvara. nu ştiu, aşa mă simt.
ah, şi am şi uitat, vine ziua meaaaaaaaaaaaaaaa. it’s like really really REALLY close, 22 more days:D big humongous grin on my face, too bad you can’t see it right now.

ok, noapte bună, am aberat destul, mai las ceva şi pentru mâine.

Same old moves for a new romance…

Eram un simplu observator al acestei scene, dar ceva din ea mi s-a părut oarecum familiar, aşa că zâmbetul constant de pe faţa mea s-a dovedit a fi inevitabil.
Nu a fost o împrejurare deosebită, doar că el rămăsese fără coleg de bancă, aşa că s-a decis să accepte invitaţia ei de a se aşeza în aceaşi bancă. Desigur că au început să se tachineze, să îşi arunce priviri furişe, să chicotească, la fel ca atunci. Ei nu puteau să observe, dar eu, din postura mea de spectator, le cântăream din ochi reacţiile şi îi studiam cu atenţie.
Era o urmă de ironie în situaţia asta – se despărţiseră foarte violent, iar acum totul părea să o ia de la capăt. Cred că aşa ar fi cel mai bine, pentru că odată au fost fericiţi împreună, dar nu e vorba de părerea mea aici. Şi acum păreau fericiţi, chiar dacă se învârteau în jurul unui anumit punct, poate sensibil, dureros, pe care însă nu doreau să-l atingă.
Intenţia mea de a-i ignora şi de a fi atentă la oră a rămas doar atât: o intenţie, aflându-mă în imposibilitatea de a nu ţese o poveste în jurul lor, chiar dacă poate divagam, şi continui să o fac.

---

Inspirată de Emma şi Pavel [nu mă bateţi]. Nu ştiu cât de bine a ieşit, dar asta scriam eu în ora de franceză şi, desigur, la un moment dat am rămas fără inspiraţie şi am finalizat într-un mod jalnic.
Versurile din titlu sunt din Shine on, a lui James Blunt [chiar dacă nu mă omor după el )].