M-am decis să nu mai scriu pe blog, pentru că amân inevitabilul. Nu mai am nicio tragere de inimă să scriu, nu mai am ce subiecte să abordez, whatever. Blogul rămâne deschis pentru cele 3 persoane [maaaaaxim] care mă citesc, în eventualitatea că ar mai reciti din posturile vechi.
pentru că trebuie să mă descarc undeva, chiar dacă nu citeşte nimeni asta.
pentru că simt nevoia să zic “AUIIIIIIIIIIIII” până când mă calmez, oricât de pueril ar suna.
pentru că vreau să se termine.
pentru că mi-a ajuns până peste cap.
pentru că nu mai suport.
toate astea se află într-o continuă incongruenţă [fenomenologică şi introspectiv cromatică, desigur] cu beatitudinea dubioasă care m-a cuprins de ceva vreme. inexplicabilă, mai mult sau mai puţin – ar exista ceva motive, dar nu suficiente cât să contracareze efectele tuturor porcăriilor întâmplate.
eu atâtaaaa am avut de şopârlit, have a good night:)
Posted in d-ale mele, de pe la liceu | Tagged scoala, toma caragiu | 2 Comments »
I want to know God’s thoughts…the rest are details.
Posted in d-ale mele | Tagged nimic | Leave a Comment »
that make life prettier….
cum ar fi alergatul la 7 dimineaţa. sau ceaiul ăla bun. şosetele verzi. umbrela norocoasă care garantează măcar puţin soare de fiecare dată când îmi aduc aminte să o iau de acasă. şi praful de pe o carte. visele. într-o zi. perspectivă – braşov. sau 2 mai, ce zici? stele. verde. sau, as cheezy as it may sound, şoapta unei nopţi calde…. etc. ah, da, VAMA. dude, vama e genială. orele petrecute cântând queen. touch albastru cu consistenţă ….flegmatică. chiar şi testul horror la antreprenorială.
gumă, cola, eu.
ambivalenţă, idiosincrazie, pancrelipază, cu alte cuvinte, supercalifragilisticexpialidocious.
Posted in d-ale mele, de pe la liceu, muzica | Tagged damien rice, eu, prostii, scoala | Leave a Comment »
pe principiul “fuse, fuse şi se duse”, am făcut 16 ani. realizarea secolului.
sunt mulţi oameni geniali în jurul meu, la care ţin mult – teo, ruxi, thaş, ali, meri, ăia doi din spate – mulţumesc.
pretty.
Posted in d-ale mele, liceu, muzica | Leave a Comment »
Helău. De azi sunt mai bine:)
După un post protejat şi încă ceva vreme în care iar n-am scris nimic, m-am decis să revin, din pură plictiseală şi pentru că simt nevoia să mă plâng undeva în legătură cu jegul ăsta de şcoală.
Vin tezele, iar eu preconizez o cădere nervoasă, pentru că teza la mate e pusă perfect, de ziua mea. Da, ştiu, iar încep să aberez cu ziua mea, dar abia aştept:D
Anyway, azi toată lumea era muci după 1 mai, mai ales the one and only gorgeous George 
) de aceea, perlele de la română au fost inevitabile, începând cu Miu şi terminând cu Brânduşa. Excerpts, pentru că eu m-am distrat copios:
ruxi:verbul suind, la gerunziu, sugerează lungirea continuă [ăsta fiind şi punctul culminant al discuţiei despre ea şi vlad - toboşarul:)) ]
gorgeous george: e ca un fel de coliziune între 2 dimensiuni
pavel: oximoronu’ era ăla, cu “lumină neagră”, şi de-astea, aşeaaa…..[hand gestures-urile sunt ireproductibile]
profa: şi eu ce pot să zic la asta? gie! [şi noi eram pe sub bănci de râs]
şi vine şi miu, care ne face mândri că suntem colegi cu el
profa: eh, şi ce exprimă “şi-s cu neguri îmbrăcate”? ce-i cu “neguri” acolo?
iar miu o trânteşte artistic: eeee, pâi chestia asta indică lipsa de fotoni
Şi în caiet scrie ceva asemănător cu “elemente de romantism: prezentarea eului ca fiind miezul din dodoaşcă”.
Renuntând la nota semi-cretină pe care am adoptat-o de azi la prânz…..
El e Damien Rice. Aţi mai făcut cunoştinţă cu el, ştiu, dar il iubesc foarte tare aşa că vi-l voi prezenta de câte ori consider eu de cuviinţă.
Posted in d-ale mele, de prin liceu, muzica | Tagged aberatii, damien rice, eu, muzica, prostii, scoala | 3 Comments »
