drăguţ. gorgeous jorge day.
fără majuscule. fără verbe la mod predicativ. fără mai multe chestii. cu compoziţie proprie şi o melodie. cu multă matematică. rezolvări interesante. un cuvânt. multe altele…..
“-Hai vino…îi spuse cu o voce misterioasă, penibilă însă, având în vedere motivul pentru care el ajunsese în apartamentul ei. Se întrepta cu paşi rari şi siguri spre dormitor, cu breteaua alunecată de pe umărul stâng şi cu dresul rupt în genunchi. El o urmă şovăielnic, lărgindu-şi nodul de la cravată şi descheiându-şi cămaşa cu mâini tremurânde. Intră în dormitor, unde văzu dresul părăsit neglijent pe covor şi draperiile fluturând la geamul deschis. Nici urmă de ea…..”
M-am săturat, efectiv. De şcoală, după cum puteaţi să vă imaginaţi. Da, eu, Sofia cea care tropăia că vrea la şcoală şi că îi e dor de Toma şi profa de mate.
Mă simt foarte aiurea, pentru că realmente nu am chef de nimic. Nu am mai citit o carte de douăj’ de milioane de ani, ieri nu mi-a ieşit nicio problemă la mate pentru că nu eram în stare să mă concentrez deloc, psiho sucks big time, şi chestii de genul. Am ajuns să pendulez între somn-liceu-somn ca un roboţel tăntălău, fără a fi capabilă să mă abat de la itinerariul ăsta.
În altă ordine de idei, e noiembrie. E frig, e pustiu, e dezolant. Şi totuşi, mă face să mă simt bine, pentru că semănăm.
M-am decis că mi se rupe de aparenţe şi pantofi cu toc [zise Sofia după ce, ultima oară când a vrut să se încalţe aşa a călcat într-o baltă:D]. Bocanci şi geacă de ski – doar e frig, nu?
Voi ce mai faceţi?
- Have you ever felt ike you were disappearing?
- All the time….
~*~*~*~*~ Niciodată nu încetăm să sperăm.
Cu dinţii ne luptăm şi ne agăţăm
De ultimul fir de speranţă,
Translucid şi subţiat de ignoranţă.
[da, am o fixaţie cu speranţa, dar pe mine mă ajută foarte mult să ştiu că undeva există posibilitatea ca lucrurile să meargă bine]
~*~*~*~*~
~*~*~*~*~
De ceva vreme mă tot străduiesc să scriu ceva de Piazzolla pe liceeni.net, dar pur şi simplu nu am avut starea de spirit necesară să descriu ce simt când ascult Piazzolla. Până una-alta, vă las pe voi să-mi spuneţi ce credeţi.
~*~*~*~*~ Vreau o puritate clasică unde rahatul e rahat şi îngerii sunt îngeri.
~*~*~*~*~
Nu îmi place Twilight. O spun pentru că aşa am chef – fiecare înţelege ce vrea. Nu îmi place să vad că Edward e considerat cel mai genial tip de pe planetă. Nu îmi place să văd că tipele vor să arate ca Bella [altă mâncare de peşte, de fapt].
~*~*~*~*~
Decouflé este genial. Descopăr asta cu fiecare revedere a filmuleţelor de pe youtube.
merci Th, încă o dată:)
~*~*~*~*~
Am senzaţia că sunt înconjurată de oameni superficiali. Oameni care spun “te iubesc”, sau “te urăsc”, cu naturaleţea cu care ai spune “bună”; oameni care folosesc <3 pe post de cuvinte, ca şi când chiar ar însemna ceva; oameni care se mulează pe preferinţele şi dorinţele celor din jur ca nişte cârpe. N-aţi fost niciodată dezamăgiţi descoperind că unele lucruri se schimbă, nu cum v-aţi aştepta – în bine, ci dimpotrivă? Eu sunt, all the time [mai degrabă - în mod constant].
~*~*~*~*~
Problema mea este……de ce oricine altcineva mai puţin cine trebuie!?! [don't ask, blogul meu este locul în care îmi vărs nervii, nu contează că ce scriu eu nu are sens pentru voi]
~*~*~*~*~
Începe o nouă săptămână de şcoală, aşa că iar o să şomez cu postările pe blog.
~*~*~*~*~
Ok, postul e extrem de lung [am preferat să scriu un singur post lung decât 20 de câte 3 rânduri]. Dacă aţi avut răbdare să citiţi atâtea aberaţii, ziceţi-mi şi cum vi se par filmuleţele, vă rog:)
Stau şi mă holbez la un after eight, încercând să mă decid dacă să-l ingurgitez sau s-o las baltă, pentru că ştiu că mi se va pune un mare nod în gât când voi încerca să-l înghit [for no reason, apparently].
Taci. Nu zice nimic. Ascultă întunericul, gustă tăcerea, taci. Stai lângă mine li strânge-mi încheietura mâinii stângi, să simţi fericirea cum mi se scurge prin artera radială [da, sigur].
Având în vedere că în ultima vreme nu am mai postat decât dacă am vrut să împărtăşesc cu voi [da, voi, ăştia mulţi care mă citiţi:))] ceva important pentru mine, a venit acum rândul unui post mai putin pertinent.
General truth: a început şcoala, şi mie îmi place. Am luat un 10 la mate – prima mea notă pe anul ăsta [sunt genialăăăăă, sunt genialăăăă - sunteţi voi prea reţinuţi să mi-o ziceţi, ştiu eu].
Abia aştept să vină weekendul, însă, pentru că eu chiar îmi doresc să dorm puţin [cafeaua nu poate să înlocuiască complet somnul - scuzaţi de......cacaofonie].
Azi a fost o zi minunată, am râs o groază – deja am senzaţia că râd altfel [la fel de frumos ca Mandy Moore în Because I said so, adică ))))))]. Faza cu “pudel franţuzesc” este de reţinut. Şiiiiii……aia cu ureea din ureche. Da, da.
Acum sunt fericită că am unghii negre şi mă duc să mă culc. Noapte bună:)
ea este melodia care mă obsedează de când domnişoara viitoare-stewardesă mi-a dat să o ascult [:bz].
Aici e ultima speranţă îngropată în pământ,
Udată cu lacrimi de oameni plângând;
Aici e un copac născut din speranţă,
Creând cu universul gri o discrepanţă;
Aici e frunza aurie ce toamna moare,
Doborâtă de întâia boare;
Aici e o parte din mine,
Strivită cu nepăsare de tine……
))))))]. Faza cu “pudel franţuzesc” este de reţinut. Şiiiiii……aia cu ureea din ureche. Da, da.
