poate că v-a fost dor de mine, then again, maybe not, dar am decis să termin perioada asta în care am absentat de la scris. S-au întâmplat diverse chestii, mai mult sau mai puţin notabile de cand n-am mai scris, teze, teste, bal, etc.
Mă rog, printre altele, n-am mai scris pentru că m-am decis că pierd prea multă vreme scriind aberaţii pe care oricum le citesc maxim 5 persoane [dar azi îmi permit să pierd puţin timp cu asta].
În altă ordine de idei, e vacanţă. S-a mai terminat [în sfârşit!] un semestru [aşteptam momentul ăsta de când a început]. Pot spune că am ieşit onorabil din această situaţiune delicată, chiar mai bine decât anul trecut. Desigur, media la fizică a rămas constantă, dar e în totalitate vina mea.
Paradoxal, vacanţa mea constă în fizică şi citit şi filme. A început chiar să-mi placă foarte tare fizica. A, şi a trecut plutind prin decor şi concertul lui Bobby Mcferrin. Genial omul, superb, incredibil, mai ales având în vedere că are 150 de ani pe-un picior.
Vreau cărţi….multeeeeeee, frumoase şi noi; nu de alta, da’ citesc mult mai uşor o carte nouă, cu paginile albe, bătând în lila aproape de cotor. Îmi doresc On death and dying şi The world according to Garp de o tonă de vreme. Nu m-am obosit să le caut, însă. Ah, şi Actorii, a Ninei Berberova [genială femeie]. Mi-am găsit o nouă carte preferată, Cartea fericirii, tot a lu’ tanti asta, dar presupun că nu pasă nimănui, right?!
şi nu, titlul iar nu are prea mare legătură cu ce urmează să scriu, pentru că ceea ce urmează să scriu nu urmează niciun fir logic, nu se doreşte a fi coerent, nici măcar nu se doreşte a fi în vreun fel.
Oricum, s-a terminat şcoalaaaaaaaaaa. Da, hoooray, it’s a holyday, whatever – I have no freakin’ idea why I wrote holiday with an y.
Meanwhile, back on planet Earth…am luat 10 la infoooo [de aici faza cu titlul, cel mai probabil, dar nu-s prea sigură]. Deci sunt genială, deci mă iubesc, deci ar trebui să mă iubiţi şi voi.
Aşa, vacanţă. Minunat, genial. Cărţi, Čapek, matematică pe caiet verde, patinoar, etcaetera. A, cel mai important, somn, muuuuuult somn. Şi ceai, şi poate Green Tea, şi implicit narghilea drăguţă cu mentă.
Constat că am devenit extreeeem de fadă. Nu mai sunt capabilă să ….nimic. N-am mai scris nimic de o groază de vreme, chitara mă sperie, vioara se umple de praf iar la pian cântă mai mult Stalin decât mine. Laaaaaaame.
Azi Rux a spus ceva care m-a pus pe gânduri; desigur, nu pot să vă spun ce [adică pot să vă spun dar asta ar însemna să fiu nevoită să vă ucid după]. Mă rog, ideea e că am avut o zi ciudată.
diferite chestii, de prin săptă-lună adunate, compuse, et caetera.
~*~*~
I would paint my soul in green,
To erase the one I’ve been.
With a razor cut it clean,
I would shade ev’rything green.
~*~*~
Smother my soul with a pillow,
Bury it under the crying willow.
I’ll dig it out and gorge you with the remainings,
Until you faint. I’ll satisfy your cravings.
~*~*~ Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului.
de aici, pentru că mi-a plăcut faza cu “s-a dus dracului” [am spus că nu mai scriu, atunci chiar nu mai scriu:) şi nici nu-mi mai pasă dacă e să fiu sinceră. tot mi-a plăcut cum sună]
~*~*~
~*~*~
la revedere. consider că am aberat destul. mai aberăm şi mâine. momentan am nişte treabă cu caietu’ de franceză.
nu, titlul nu are nicio legătură cu postul. sau poate are, nici nu ştiu, pentru că încă nu ştiu ce voi scrie în post.
mi-e dor de mare…..vreau să o văd goală, singură, rece….
rigor mortis.
vreau să mă mut în greentea. nu am nevoie decât de ceai şi prăjiturele pentru a supravieţui.
Arghhhhh, îmi vine să urlu. Nu ştiu, am o stare absolut cretină, patronată de dorinţa imperioasă de a pierde cât mai multă vreme, vreme pe care n-o am de pierdut, pentru că trebuie să lucrez la mate şi la fizică şi la info şi la dracu’ mai ştie ce.
Şi vreau să vină Crăciunul, şi vreau să am ceai, şi vreau la mare, şi m-am săturat de Bucureşti, şi vreau narghilea [nu de banane:-s], şi vreau multe altele.
Trăiască gripa porcină! Chiar aveam nevoie de o mică pauză……
Ştiu, n-am mai scris de mult, dar nici n-am avut ce scrie, pentru că am zis că nu mai scriu….chestii, şi viaţa e anostă şi monotonă.
[pentru că Th este un izvor nesecat de muzică genialăăă]
drăguţ. gorgeous jorge day.
fără majuscule. fără verbe la mod predicativ. fără mai multe chestii. cu compoziţie proprie şi o melodie. cu multă matematică. rezolvări interesante. un cuvânt. multe altele…..
“-Hai vino…îi spuse cu o voce misterioasă, penibilă însă, având în vedere motivul pentru care el ajunsese în apartamentul ei. Se întrepta cu paşi rari şi siguri spre dormitor, cu breteaua alunecată de pe umărul stâng şi cu dresul rupt în genunchi. El o urmă şovăielnic, lărgindu-şi nodul de la cravată şi descheiându-şi cămaşa cu mâini tremurânde. Intră în dormitor, unde văzu dresul părăsit neglijent pe covor şi draperiile fluturând la geamul deschis. Nici urmă de ea…..”
M-am săturat, efectiv. De şcoală, după cum puteaţi să vă imaginaţi. Da, eu, Sofia cea care tropăia că vrea la şcoală şi că îi e dor de Toma şi profa de mate.
Mă simt foarte aiurea, pentru că realmente nu am chef de nimic. Nu am mai citit o carte de douăj’ de milioane de ani, ieri nu mi-a ieşit nicio problemă la mate pentru că nu eram în stare să mă concentrez deloc, psiho sucks big time, şi chestii de genul. Am ajuns să pendulez între somn-liceu-somn ca un roboţel tăntălău, fără a fi capabilă să mă abat de la itinerariul ăsta.
În altă ordine de idei, e noiembrie. E frig, e pustiu, e dezolant. Şi totuşi, mă face să mă simt bine, pentru că semănăm.
M-am decis că mi se rupe de aparenţe şi pantofi cu toc [zise Sofia după ce, ultima oară când a vrut să se încalţe aşa a călcat într-o baltă:D]. Bocanci şi geacă de ski – doar e frig, nu?
Voi ce mai faceţi?
