asta e al treilea post pe ziua de azi…..dar, oricum:
Nu v-ati dori ca din cand in cand sa fim din nou copii? Adica…..eu cand ma gandesc la “copilarie” ma gandesc la ceva indepartat, la o perioada cand aveam breton [breton am si acum, dar...] si pampoane in par [/cap:))], la o perioada in care faceam balet [si tenis], la o perioada cand desenam pe pereti [spre disperarea alor mei:))]. Uf, vorbesc de parca s-a intamplat acum foarte multa vreme, si, sa fim seriosi, nu’s prea batrana.
Ma gandesc cu drag la cartile pe care le citeam, mai exact, la o anumita colectie: Mary Poppins.
“Sus pe cer plutea o scinteie abia vizibila, care se legana in intuneric. Oare ce putea fi? Ei insa tot asteptau, iar scinteia se facea tot mai mare si tot mai stralucitoare. Deodata lui Jane i se taie respiratia, iar Michael simti ca se sufoca. O! Era oare cu putinta?… Se putea asa ceva?… se intrebau, pe tacute, unul pe altul. Scinteia cobora, facindu-se tot mai lunga si mai lata. Si cum venea asa, capata o forma care li se paru ciudata si totusi familiara. Din vilvataia de lumina iesi o figura ciudata Ð o figura cu palarie neagra de pai si cu haina albastra, impodobita cu nasturi de argint, o figura care tinea intr-o mina ceva ce semana a valijoara, iar in cealalta – o! sa fie oare adevarat? – o umbrela cu cap de papagal.”
Si nu numai cartile din colectie mi-au placut foarte mult, dar si filmul, cu Julie Andrews:
scuze, stiu ca sunt multe si asa, da’ aveti rabdare…….cred ca o sa va placa:)
